Trăia odată ca niciodată, în junglă minunată, un elefănţel micuţ pe care îl chema Trompi. Trompi era drăguţ însă, spre deosebire de fraţii şi surorile lui, avea urechile mult mai mari şi din cauza aceasta era tare neîndemânatic: se lovea de copaci, se împiedică de propriile urechi, se calcă pe ele ... Oriunde mergea în pădure, stârnea râsul celor din jur cu urechile sale şi atunci de ruşine, se ascundea repede după mama lui.
Micuţul elefănţel era foarte cuminte şi iubit de către părinţii şi fraţii săi, însă nu reuşea să îşi facă prieteni deoarece era prea sfios. Şi din această cauză, de câte ori Minnie şi Tinnie, puii de tigru sau maimuţicile vesele Cici şi Coco veneau să se joace cu el, Trompi îşi acoperea ochii cu urechile lui mari şi se acundea ruşinat. "hai Trompi, du-te şi joacă-te" îi spunea mama împingându-l către noii tovarăşi de joacă, dar elefănţelul nostru se asundea şi mai tare.

  Toată ziua privea trist după tufele de flori cum ceilati puiuţi de animale se jucau gălăgioşi în poiană şi oftă ...

  Într-una din zile, când, că de obicei cei mici se jucau mai departe de părinţi, iar Trompi îi privea trist, s-a pornit bursc o furtună teribilă; vântul şulfa cu putere şi aruncă în aer frunze şi crengi, cerul se întunecase că noaptea şi o ploaie a început să cadă în rafale.

  De frică, puii de tigru şi micile maimuţici au început să plângă şi să se zgribulească.

  Dar eu i-aş putea ajuta" se gândea Trompi "sub urechile mele mari ar încăpea toţi".

  Luându-şi inima în dinţi, elefanteul a ieşit de după tufişurile unde era ascuns şi s-a îndreptat către puii speriaţi "Să nu vă fie frică, am eu grijă de voi. Veniţi mai aproape şi am să vă adăpostesc sub urechile mele. Minnie, Tinnie, intraţi aici sub urechea dreaptă. Cici, Coco, adăpostiţi-vă repede sub urechea stângă"

  Şi uite aşa, ascunşi sub urechile ca nişte umbrele ale lui Trompi, cei 4 pui au aşteptat liniştiţi să se oprească furtuna. Mai târziu cerul s-a înseninat şi soarele a început din nou să strălucească fericit. Ieşind de sub acoperişul improvizat, cei mici l-au privit pe Trompi şi i-au spus "Îţi multimim frumos că ai avut grijă de noi şi ne-ai protejat. Te rog să ne ierţi că am râs de tine şi de urechile tale mari; se pare că tocmai ele ne-au salvat şi te fac să fii deosebit. Vrei să fii prietenul nostru?"

  Când în final i-au găsit părinţii, care îi căutau speriaţi, mare le-a fost mirarea sa îi vadă jucându-se împreună: agăţaţi de urechile lui Trompi, Minnie, Tinnie, Cici şi Coco se legănau şi râdeau în hohote.

  De atunci cei 5 prieteni au devenit de nedespărţit, iar Trompi a înţeles că a fi deosebit faţă de cei ca tine nu înseamnă a fi un lucru rău, iar prietenii te vor iubi indiferent de felul în care arăţi.